Iubiri uitate, iubiri scăpătate

Odată, l-am recunoscut când am mers împreună cu trenul – şi-aveam aceeaşi destinaţie. Îmi tot venea să-l privesc, ochii lui aveau ceva hipnotic. Vorbea cu pasiune, te ridica în slăvile cerului ca pe un fulg şi te ţinea acolo de parcă te urcaseşi cu propriile puteri. Ne-am despărţit în glumă, ca şi când totul o…

Evaluează:

Eşti propriul tău stăpân dacă…

…Atunci când te enervezi sau te superi, îţi dai seama că e alegerea ta. Nu există „mă enervezi”, nici „din cauza ta…”. Ca dovadă, oamenii reacţionează diferit în situaţii similare. Dacă stările negative reuşesc să fie cel mult un semnal de alarmă că ceva nu e în regulă cu tine, eşti propriul tău stăpân. Pentru…

Evaluează:

Unde se duc iubirile, când se duc?

Părul ei nesupus, explodând în briza zorilor. Balconul, neverosimil înţesat cu fân proaspăt cosit. El, ce o ţine strâns la piept lipită şi goală, cu sânii împingând balustrada. Încă nu e destulă lumină să conteze dacă cineva trece pe drum. Deja nu mai e destul de întuneric încât să-i ascundă cu totul. Se întorc în…

Evaluează:

Părul lung, antenă pentru gândurile celorlalți

Mi-e greu să mi-o imaginez pe Ileana Cosânzeana, frumuseţea iconică din basme, fără râuri de plete pe umeri. Părul lung este, orice s-ar spune, emblema frumuseţii şi a feminităţii. Şi tocmai am descoperit că nu e numai atât. În vremurile străvechi, în unele triburi se credea că spiritele – atât cele bune, cât și cele…

Evaluează: