You can heal your life – chiar aşa o fi?

 

Gata, m-am întors din vacanţă, I am willing to change

Un film de “fetiţe” care lăcrimează impresionate la sfârşit? Cum să nu. Şi în afară de faptul că-ţi dă o stare bună, mai are şi câte o idee care merită reţinută. De exemplu:

Fiecare gand pe care il avem si cuvant pe care il spunem ne creeaza viitorul. Este ca si cum gandurile ne intra in univers, sunt acceptate si se intorc la noi sub forma experientei. Devii ceea ce gandesti… Fie ca iti place sau nu.

“Nu exista nici o persoana aici care sa nu poata sa-si imbunatateasca conditia de viata. Eu fac asta constant. Intrebarea mea este: Cum imi pot spori intelegerea? Deoarece, cu cat inteleg mai mult cum functioneaza viata si cum functioneaza gandurile cu atat viata mea devine mai buna.”

Legea flotabilitatii nu a fost decoperita prin contemplarea scufundarii lucrurilor.

Mark Twain avea o vorba minunata. Spunea: “Iertarea este aroma pe care violeta o lasa pe calcaiul ce a calcat-o.”

Cand zici: “De ce ma faci sa ma simt nefericit?” ii dai aceluia toata puterea, pentru ca el este cel care trebuie sa faca ceva diferit pentru a te face fericit. Traiesti o fericire si iubire conditionata. Odata ce ai indentificat asta si te gandesti la ce ai putea sa schimbi tu, atunci a fi fericit ti se pare usor.

Poţi să zici că sunt prostii care funcţionează numai în filme, dar când ţi-o spune o tanti care radiază de viaţă la 80 de ani, parcă te-ai mai gândi o dată. Eu cred că fiecare dintre noi trăim în lumea pe care ne-am creat-o. Ştiu sigur că acelaşi eveniment este privit de fiecare altfel. Îmi educ puterea de a vedea totul într-o lumină cât mai bună, de-aia mă impresionează filmele de genul acesta. Mă lasă uşor frustrată faptul că nimeni nu vorbeşte de vreun ţel mai mare decât “a avea” ceva. Probabil că până la un punct se aplică şi pentru “a fi”.

Viitorul fără noi

Am citit un interviu care m-a dat pe spate! Cu un respectabil domn futurolog, Ian Pearson – inginer şi om de afaceri. După ce a răspuns evaziv la o mulţime de întrebări interesante, a devenit brusc foarte concret:

“Adrian Novac: Ati spus recent ca nu credeti ca moartea si taxele sunt inevitabile. Cum explicati acest lucru? Vom trai vesnic si, mai mult de atat, nu vom mai plati taxe?
Ian Pearson: Pana in jurul anului 2050, ne vom imbunatati in mod curent creierul cu accesorii IT externe, pana in punctul in care cea mai mare parte a mintii noastre va exista mai mult in spatiul IT decat in creierul biologic. Cand corpul tau va muri, mintea va continua sa functioneze in spatiul IT, te vei “incarca” intr-un corp android, vei mege la propria-ti inmormantare  si apoi te vei intoarce la viata normala. Intre timp, robotii vor putea automatiza economia atat de mult pana in punctul in care vom putea doar sa stam si sa privim. Robotii vor genera singuri suficienta bogatie incat vor elimina necesitatea ca noi sa mai platim taxe.”

Nu ştiu dacă să mă tăvălesc de râs sau să urlu de frustrare. Să mă simt penibil pentru că încă mă mai tulbură misterul vieţii? Domnul inginer chiar crede că omenirea ştiinţifică e atât de aproape de dezlegarea enigmei pentru care atâţia filosofi din toate timpurile şi-au stors creierele, şi anume: în ce fel este legat sufletul de corp? A, pardon. A zis ceva de minte, nimic despre suflet. Şi a mai spus o frază antologabilă: “Tehnologia este foarte previzibila, mai ales pentru un inginer.” Căci predicţiile sale mai ales pe asta se bazează. Crede cineva că tehnologia ne-ar putea invada într-atât încât să ne transforme în roboţi? Sper că nu. Pentru că sunt femeie. Să-l văd eu pe domnul futurolog in ce spatiu IT mi-ar putea înmagazina emoţiile  

Interviul întreg aici.